Vartavar este o sărbătoare armenească veche, din perioada, când armenii erau încă păgâni. Sărbătoarea îi era dedicată zeiței Astghik, zeița apei, frumuseții, iubirii și a fertilității. Obiceiul armenilor de atunci era de a stropi cu apă pământul, precum și pe ei înșiși. În ziua sărbătorii se credea că apa are puteri curative și că poate alunga răul. De asemenea se credea că zeița va aduce fertilitate atât pământului, pentru fermieri, cât și femeilor, în căsătorie.
În zonele muntoase, oamenii își ofereau unul altuia animale, primele fructe și fân. Se organizau ospățuri și alte festivități. Păstorii adunau flori de toate culorile, pentru a forma buchete. Fetele primeau buchete de flori, precum și cadouri, în timp ce se plimbau prin sat, cântând și dansând. Coarnele vacilor erau decorate cu flori iar copiii, când le vedeau, fredonau cântece tradiționale. După ce armenii au trecut la creștinism, în anul 301 d.Hr. și au devenit primul stat care să adopte creștinismul ca religie oficială, sărbătoarea s-a schimbat, dar a fost păstrată până în ziua de azi.
Vartavarul are acum ca semnificație transfigurarea lui Iisus Hristos, și este sărbătorită la 98 de zile (14 Duminici) după Paște. În timpul sărbătorii, oameni de toate vârstele se stropesc cu apă, indiferent dacă sunt prieteni, cunoștințe sau simpli trecători pe stradă. Printre obiceiuri se numără și dansurile, cântecele și în principal voia bună, fiind o sărbătoare a fericirii.
