Credincioşii care vin la Mănăstirea Hagigadar respectă obiceiul de a trece pragul bisericii ei numai după ce parcurg un drum anevoios. Urcă dealul care duce la mănăstire în genunchi, cu capul plecat, în tăcere. Se opresc din timp în timp ca să se odihnească şi reiau drumul. Trec de poarta mănăstirii şi înconjoară de trei ori biserica, apoi, la fiecare dintre cele patru colţuri ale bisericii, stau pe loc în rugăciune. Unii adaugă la fiecare rugăciune o dorinţă şi se ridică numai când ajung la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din interiorul bisericii. În zi de hram, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, mănăstirea devine neîncăpătoare.
Cultul armean are specificul de a păstra hramul duminica, astfel încât pelerinajul se face în duminica cea mai apropiată de ziua de 15 august. La finalul liturghiei are loc o agapă creştină numită hurban, în timpul căreia se mănâncă un preparat tradiţional armenesc, supa ritualică aganciabur (supa de urechiușe, mici colțunași asemănători cu tortellini, umpluți cu carne de vită). Pelerinajul la mănăstirea Maicii Domnului „Cea care îndeplinește dorințele” a devenit cu timpul interconfesional, la el participând adeseori și localnici de alte confesiuni.
