Nutzi Acontz

O figură la fel de distinsă a artei picturii rămâne şi Nutzi Acontz (Ana Popovici-Acontz), descendentă a unei stirpi armene cu veche istorie pe teren românesc. Specific artei sale este simţul cromatic aparte, exersat nu numai în cadrul coloniei artistice de la Balcic, unde îi va cunoaşte pe Tonitza şi pe Şirato, ci şi pe litoralul mediteraneean,î.n Grecia, Turcia şi Franţa, unde se lasă sedusă de nostalgia vechilor civilizaţii.

O caracterizează în egală măsură predilecţia pentru peisaj şi naturi moarte, pentru scene de interior, cu rare evadări către peisaj sau teme figurative. Experimentele coloristice ale artistei vădesc un interes pentru direcţii mai radicale ale .nceputului de secol XX, care speculau expresiv valorile plastice, dar în perioada mai târzie se va impune o formulă de sinteză proprie între vehemenţa cromatică şi sentimentul mai degrabă clasic al formei şi compoziţiei. Evoc.nd cromatismul debordant, dar rafinat, al lui Derain, Bonnard şi Dufy, Nutzi Acontz propune un fericit compromis .ntre latura confesivă a colorismului de inspiraţie fovistă şi disciplina formală a desenului, întrupat însă, în lucrările de maturitate, în stilizate arabescuri. Moartea prematură, un spirit de excesivă modestie, exigenţa inflexibilă faţă de propria creaţie şi bombardarea atelierului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, explică laolaltă numărul foarte redus de pânze semnate de Nutzi Acontz.