pictor şi pionier al criticii de artă, a cărui primă expoziţie personală, în 1907, era primită elogios de confraţi şi public, în timp ce articole semnate de el pe tema patrimoniului artistic medieval se publicau în periodice de specialitate.

Asemeni arhitecţilor Cerkez, Baltazar este profund interesat de tema majoră a vieţii intelectuale din epocă: identificarea specificului naţional în fiecare dintre domeniile spiritului. Artistul se remarcă în egală măsură şi ca deschizător de drumuri în sfera artelor decorative, semnând proiecte de vitralii, ilustraţii, chiar şi ramele unora dintre compoziţiile proprii, vădind în toate o reală apetenţă pentru strategiile şi expresiile plastice ale secesionismului. Alăturându-se figurilor lui Andreescu, Luchian, Aurel Băeşu, Sabin Popp, Baltazar participă la acel grup aparte de artişti decedaţi timpuriu, al căror ipotetic traseu creator complet este în permanenţă, pentru exegeţi, prilejul unor exerciţii de imaginaţie şi al unei stilizări a regretelor.