Opera sculptoriţei Ioana Kassargian este punctată, datorită unor comenzi oficiale, de realizări destinate expunerii în aer liber sau în spaţii de interacţiune socială. Asimilând lecţiile modernismului lui Brâncuşi şi Henry Moore, artista, „un sculptor modern, ce poate fi luat martor pentru delictele barocului”, în opinia lui Ion Frunzetti, a fost remarcată .ncă de timpuriu .n presa de specialitate datorită unui acut simţ al monumentalului, predispoziţiei spre abstracţie şi lirismului asumat ca program artistic, vizând, într-o notă de tradiţie simbolistă, o sinteză a artelor sub hegemonia muzicii; „aş cere pietrei sau bronzului: cântă!”, se confesa Ioana Kassargian.